Comunicarea non-verbală

Comunicarea verbală completează, întăreşte și nuanţează sensul comunicării non-verbale. Sensul acestei comunicări și modul prin care este exprimată depinde de context și de relaţiile dintre indivizi. Comunicarea non-verbală este deosebit de importantă, mult mai bogata in mesajele transmise fiind mai greu de citit sau interpretat decât cea verbala pentru cei care nu sunt specializați.

Afirmaţiile verbale sunt influenţate de o serie de factori cum ar fi: teama de a nu jigni sau supăra, dorinţa de a fi plăcut sau apreciat, presiunea socială, care ne determină să spunem că suntem de acord cu cineva chiar dacă nu este aşa. Sentimente pe care deseori le controlăm de dragul conversației sau al persoanei cu care interacționăm pentru a fi acceptați, văzuți, validați.

Aceste două tipuri de comunicare se află într-o relație de reciprocitate, completându-se una pe cealaltă. Mijloace precum postura, gestica, expresia feţei, mimica, ne trădează uneori intenția conștientă de a fi sau a vorbi într-un anumit mod, din dorința de a ascunde opinii/trăiri/sentimente/stări.

Impactul comunicării non-verbale

• Limbajul non-verbal poate sprijini, susține sau contrazice comunicarea verbală,
• Limbajul non-verbal negativ sau neutru al celui care transmite un mesaj îi poate genera disconfort celeilalte persoane aflate în dialog,
• Limbajul non-verbal, compus dintr-o serie de mişcări realizate în mod inconştient, poate consolida sau slăbi procesul de comunicare cu ceilalţi,
• Limbajul non-verbal pozitiv transformă comunicarea într-un proces confortabil, în care ambii parteneri de discuţie sunt relaxați şi încrezători.